aysan

“Toti vrem sa fim totul” spunea Andres Barba ..probabil un “tot” de care sa nu te poti lipsi sub nici o forma,pe care sa-l cauti in ochii mei si sa-l rosteasca buzele tale.Da,e greu sa pleci,dar de la un punct incolo e mai greu sa ramai.

Cum puteam sa gandesc asta atunci..si sa ma aflu in aceeasi situatie acum? Cum poate trece cineva atat de usor peste principii fara macar un motiv cert?  Se pare ca vointa nu e de ajuns pentru a-ti impune propriile bariere..poate mai lipseste ceva care sa te trezeasca atat de violent la realitate, cat sa iti stearga complet din minte o eventuala alternativa de intoarcere . Fiindca ne traim viata “ca apa care curge la vale” ( Arthur Golden), mergand intr-o directie pana cand ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs.

Nu poti trai in trecut..si nu trebuie sa fii filosof ca sa spui asta. Iar sa iti aduci trecutul in prezent si chiar sa il proiectezi in viitor, asta e o abatere prea mare de la adevar si cam asta ar fi momentul unei reinnoiri, al unei reinventari.

Cand iti petreci o mare parte din timp adaptandu-ti comportamentul in functie de cerintele altei persoane, pare o placere deosebita sa faci ceva ce te defineste, ceva care sa te reprezinte in totalitate. Simti altfel fiecare zi ce-ti trece prin propria piele.

Trebuie sa ne gandim daca plecam,pentru a nu ne mistui in tacere sau ramanem sub forta incontestabila a inertiei.